Ignorand titlul in alta limba decat corpul entry-ului (inca un cuvant englezesc in locul echivalentului lui in romana si cam acum Pruteanu incepe a se zvarcoli in mod spasmotic in sicriu), sper ca putem purcede cu avant muncitoresc la motivul principal (si eventual la unele secundare) care m-au determinat sa deschid meniul de compozitie la care ma holbam in momentul in care textul din fata voastra isi umplea formele. Navigand InterPanza in aceasta seara, un impuls (pentru cei versati intr-ale fizicii, un masa*viteza) m-a impins catre pagina ziare.ro, un mall virtual unde mizeriile romanesti care au pretentia a se numi “presa” (deja simt o cantitate infima de materie regurgitata in haul esofagului la simplul gand) aveau un subiect principal de “acoperit”: Iranul este pe cale a declansa “Primavara nucleara” cu ajutorul… centralei nucleare, care cica ar fabrica pe langa energie folosita de focoase blonde la indreptarea parului, si focoase nucleare in scopul unui atac asupra Vestului…

*oftat*  Si, fireste, inevitabila solutie: interventie vestica, prin proxy-ul clasic, Israel. *dublu oftat*

Pe parcursul a mai multor ani in care am privit cum NATO/SUA/Israel declanseaza razboaie intr-o veselie tampa, sub pretexte false (remember WMDs in Irak), sau destabilizeaza tari prin agenti provocatori (Egipt, Siria) sau pur si simplu “pacifica” situatia, cu ajutorul raidurilor aeriene asupra unor tinte vitale pentru securitatea tarii precum… scoli (Libia, exemplu graitor. Ca sa nu mai vorbesc de relatiile apropiate intre vest si Gaddafi inainte de intentia acestuia de a crea o moneda Africana si a semna contracte cu rusii)… Si acum urmeaza Iranul.

Ma intristeaza profund comenariile cetatenilor pe acest subiect. Ayatollah-ii trebuie sa fie inlocuiti, Ahmadinejad este un tacanit si merita soarta lui Saddam, nu putem lasa Iranul sa atace Vestul cu bombe atomice, etc.etc.etc. Sustinere pentru aceasta greseala istorica (ce ar putea duce la cel mai temut eveniment posibil din istoria omenirii – Cea de-a treia conflagratie mondiala) exista cu duiumul. Fireste ca exista. Teama primitiva de atac din exteriorul zonei de confort (aka tara) s-a dovedit in trecut un catalist ideal pentru declansarea unor acte de agresiune contra unor tari care nu aveau nicio legatura cu subiectul sau predicatul fricii si care eventual au condus la decese in masa si scaune printre populatia civila (inclusiv extrem de multi copii). Dar ratiunea pare sa aiba un rol din ce in ce mai fad in marile campanii politice si de presa ale zilelor noastre. Perceptia individului a fost inlocuita cu prejudecati prefabricate servite la rece si cu multe condimente deasupra pentru a acoperi emanatiile grotesti produse de starvul ce zace dedesubtul poleiului mediatic.

Presupunand ca Ahmadinejad, trezindu-se maine dimineata cu o durere de omoplat combinata in mod neplacut cu o urma de perna pe obrazul stang si apoi cu o taietura pe buza in timpul barbieritului, decide sa lanseze 2 rachete nucleare ascunse in mod diabolic intre propriile fese catre Israel sau si mai rau… catre America, nu va reusi decat doua chestiuni:

1.in cel mai probabil mod esuarea lamentabila a lovirii tintelor datorita mutitudinii de sisteme de aparare ce inconjoara Israelul si America. In cel mai rau caz, moartea a catorva milioane de oameni.

2.Condamnarea Iranului la extinctie totala. SUA are, in timp ce depan cuvinte virtuale, cateva mii de rachete cu focoase nucleare. Ca sa nu mai vorbim de ce mai au si Marea Britanie si Franta… Iar Rusia…

In concluzie, si-ar condamna tara la un razboi nuclear din care niciun iranian nu va supravietui si care va face imposibila habitarea tarii pe parcursul a zeci, poate sute de ani… Oricat de sarit de pe fix ar fi Ahmadinejad, nu este la un nivel la care genocidul sa i se para acceptabil intru gloria Jihadului or some shit… Si propaganda israeliana, care mentine ca “Iranul este un pericol iminent pentru securitatea noastra” nu este nimic altceva decat o incercare de a forta SUA sa o scape de inca o natiune care ii face incomozi… Sunt dezgustat de starea spre care se indreapta situatia mondiala. Si sper ca aceasta declaratie sa fie redundanta, caci am incercat sa impregnez acest entry cu acest sentiment. In egala masura, sper sa incepeti sa fiti si voi dezgustati si sa continuati raspandirea acestei atitudini printre cunostintele voastre. Eu mi-am terminat treaba pe ziua asta. Va predau stafeta. Run with it!

Advertisements